alt timp, aceluiaşi flash:
- stătea cu capul în poala ei,
ea făcea cârlionţi în părul lui -
cred că magia momentului e cauza.
nepătat cu vorbe,
nedistorsionat.
şi stelele…
ai văzut ce plin e cerul toamnei,
mai ţii minte stelele căzătoare?
le număram!
m-am întrebat mereu unde cad
şi de ce nu mă trezesc şi eu într-o zi
cu una în braţe,
un argument
pe buzele căruia
să fie [...]
Arhiva pentru noiembrie, 2008
Blitz
Postat în poezie, etichetat Add new tag, poezie în noiembrie 2, 2008 | Lasă un comentariu »
Eşti?
Postat în poezie în noiembrie 2, 2008 | Lasă un comentariu »
bucăţele din inima ta s-au întâlnit
cu firmituri din inima prefăcută în praf de stele.
planetele se fac din pulberi de stele.
poate ca si noi înşine am ascuns cândva praf de stele!
uneori privesc cerul
în nopţile de toamnă.
doar licuricii mai lipsesc…
licuricii au avut doar rolul de a presăra
praf de stele în noapte
condimentând fericirea noastră…atunci…
numai noi n-am înţeles
ce e [...]
Chemare albastră
Postat în poezie în noiembrie 2, 2008 | Lasă un comentariu »
Am încercat să-nsemn în poarta zării
Albastrul începutului de drum,
Sculptând stingher în valul mării
Cu fluxul şi refluxul meu postum.
Cum miezul nopţii îşi destramă
Încetul cu încetul luna sub un nor
Durerea amintirilor se sfarmă
Neţărmurind privirea, într-un dor.
Când te zăresc în drumul meu eşti parcă
De printre trestii, un nufăr solitar.
Însingurate orizonturi în mine se îmbarcă,
Se scurg învolburate pietre de [...]
Pescăruşul
Postat în poezie în noiembrie 2, 2008 | Lasă un comentariu »
valurile încă nu m-au atins…
câteodată mă gândesc
de-acolo de sus, din turn,
tot privind marea ce se deschide jos printre valuri
că n-o sa bage nimeni de seamă
un pescăruş odihnindu-se în mijlocul apei pentru un ultim zbor.
doar ecoul…
“aş vrea să fiu acum lângă tine să pot auzi şi eu ecoul!”
ce păcat,
turnul e prea strâmt pentru doi!
l-am construit singur
în [...]
Acum e doar între noi
Postat în poezie în noiembrie 2, 2008 | Lasă un comentariu »
interesante nuanţele de roşu aprins
frunzei pe cerul toamnei,
se coace până şi cerul apoi cade
pârguit pe pământ
cade obosită şi umbra.
am rămas doar noi doi.
acum e între noi
eu şi soarele
umbra…a murit!
îi văd sufletul dogorind
de pe suprafaţa ostilă a Terrei.
Terra eşti tu
mereu aproape lângă mine,
mereu departe de atingeri.
acum e doar între noi
eu
născut prea târziu,
un copil bătrân,
sărind şotronul peste
adolescenţa [...]
Şi ce-ai să faci?
Postat în poezie în noiembrie 2, 2008 | Lasă un comentariu »
Tu nu te închini icoanei
Fericirii, neatinsă!
Important e că într-o zi va fi altfel.
Poate că pentru mine atunci
Nici nu va mai conta
Fiindcă
Într-o singură zi
Vor concedia umbra pământului meu!
Peste tot în juru-mi…piruete ‘ntr-un picior
Într-un dans relativ, neînţeles…mie.
Mă gândeam că acum nu poţi pune preţ
Peste nimic.
Doar dansul, stupid de neînţeles contează!
Şi-i spun ăsteia: viaţă!!!
Ştiu!
Dimineaţă te-a trezit
Amintirea urmelor buzelor [...]
Copacii fără cruci
Postat în poezie în noiembrie 2, 2008 | Lasă un comentariu »
În ochiul meu rămâne rana
Privirii tale disecate-n amintire,
Dar urma paşilor îţi poartă vina
Sculptată-n remuşcări spre nemurire.
Au ars stigmatizaţi cei fără soţ azi plopii,
În margini de prăpastii, străjuind o poartă.
Iau idealul din cenuşă şi-i apropii
Ceasornicului clipa, timpul să-l împartă.
Copacii fără cruci au tot crescut cedând furtuna.
-un veac sau poate două fie aşteptarea-
Ei nu-şi mai ţin pe [...]
Încrederea clipei
Postat în poezie în noiembrie 2, 2008 | Lasă un comentariu »
Prin ochii tăi mai plâng icoane
Iertate sub streşini
Şi tu unde eşti?
Nicicând deasupra
Privind în urmă,
Rămasă-n bătaie de vânt
Cenuşă a unui vulcan rătăcit,
Aşteptând să audă
Zgomotul spargerii clipei
Cândva fluid fierbinte
Între vârf şi cădere.
Mereu avem
Măcar trei puncte de sprijin.
Uneori rămân două.
Alteori rămane doar una.
Uneori ne desparte o singură unghie.
Alteori rămâne Speranţa…
Întunericul ca stare de spirit
Postat în poezie în noiembrie 2, 2008 | Lasă un comentariu »
Am uitat demult cum arăt!
Aceleaşi urme,
Acelasi pustiu,
Aceeaşi beznă…
Şi tu-mi pretinzi infernul!
Frumuseţea e doar o stare de spirit,
Mâinile sunt doar unelte ale sufletului.
La început a fost cuvântul.
În întunericul obscen sunt plante
Ce-şi caută fiecare
Raza sa,
Să nu piardă clipa
Scurgându-se ‘ntre veacuri
În beznă.
Imagine târzie apusul
Postat în poezie în noiembrie 2, 2008 | 1 comentariu »
atât de alb şi-atât de static,
nici frunza bătută de unde nu adie amurgul
nici un rid nu strică zâmbetul apelor
nici un râu nu iartă plângând două ţărmuri.
doar norii aşteaptă între mine si tine
prăpădul;
belşug sau vijelie?!
despart cu privirea zările
-o linie ţie, un apus mie-
câmpuri mănoase, munţi semeţi,
creste împădurite,
dealurile adulmecând floarea viilor
când nopţile de toamnă
se împărţeau între lună [...]
