Am încercat să-nsemn în poarta zării
Albastrul începutului de drum,
Sculptând stingher în valul mării
Cu fluxul şi refluxul meu postum.
Cum miezul nopţii îşi destramă
Încetul cu încetul luna sub un nor
Durerea amintirilor se sfarmă
Neţărmurind privirea, într-un dor.
Când te zăresc în drumul meu eşti parcă
De printre trestii, un nufăr solitar.
Însingurate orizonturi în mine se îmbarcă,
Se scurg învolburate pietre de hotar.
