Eşti?

bucăţele din inima ta s-au întâlnit 
cu firmituri din inima prefăcută în praf de stele.
planetele se fac din pulberi de stele.
poate ca si noi înşine am ascuns cândva praf de stele!
uneori privesc cerul
în nopţile de toamnă.
doar licuricii mai lipsesc…
licuricii au avut doar rolul de a presăra 
praf de stele în noapte
condimentând fericirea noastră…atunci…
numai noi n-am înţeles
ce e cu ei, de ce-au venit?
n-am înţeles că de fapt
erau doar un semn
şi nu i-am urmat!
poate că ei au vrut
să aducă praf de stele
cât pentru un nou pământ…
uff
de-am fi sculptat secunda clipei aceleia
chip de veşnicie ar fi avut!
lumea ar fi fost altfel.
am preferat însă
s-o ascundem în inimi
la loc sigur…
încă e un mister
cum am extirpat atât timp fără să mă doară
„sunt aici!!!!!!!”
ce ştiu eu?
poate că de-atunci clipa
a uitat să zâmbească spunând:
- nu-mi trece!
dacă de fapt
totul e…doar închipuire
şi într-o dimineaţă mă voi trezi
rătăcind într-o altă dimensiune
a pierderii!
o aceeaşi altă dimineaţă ciuntită
aruncată de-a valma
tocmai ca să nu înţeleg rostul
stelelor căzătoare
din nopţile toamnei?!