Pescăruşul

valurile încă nu m-au atins…
câteodată mă gândesc
de-acolo de sus, din turn,
tot privind marea ce se deschide jos printre valuri
că n-o sa bage nimeni de seamă
un pescăruş odihnindu-se în mijlocul apei pentru un ultim zbor.
doar ecoul…
“aş vrea să fiu acum lângă tine să pot auzi şi eu ecoul!”
ce păcat,
turnul e prea strâmt pentru doi!
l-am construit singur
în mijlocul apei
puţin câte puţin, an de an
şi tot n-am ajuns încă la stele!
din nefericire…mi-au îmbătrânit visele!
nu-şi mai pot fixa aripile
câteodată mă gândesc, 
am pierdut secolul trecut încercând să-i supravieţuiesc
şi ceva din acesta!
oare am să mai văd stelele dintr-un petec de cer, printre frunzele toamnei 
sub ochii tai?