Regina nopţii

de atâta căldură
s-a încins insinuanta Lună
surâzând complice părului tău
mereu verde.
promisul, golul, străveziul, nimicul,
toate
foşnesc printre tăcerile tale
rebele.
furişate timid,
două petale îmbărbătate de rouă
ascultă
iar noi
pictăm apusu-n cuvinte
de lut,
ce cad scrijelind
nopţii topite,
preludiul fremătatei dimineţi.
măcar anotimpul ăsta
iubeşte-mă târziu
un timp, o veşnicie,
apoi
să cadă gerul…