Tu nu

știu, n-ai putut, și-atunci
te-ai ascuns după lacrima asta
de fiecare dată
când m-ai întrebat
dacă s-a maturizat ceva în relația noastră
iar eu te alergam printre
celulele mele părtașe.
știu, tu nu poți, și-acum
firicel cu firicel se scurge
nisipul fin din destinațiile idealurilor mele
de trei degete,
sablate,
încercând să înțeleg
de ce mi s-a îngroșat
atât de profund ireversibil,
tristețea noaptea asta!
știu, n-ai să poți, și-atunci
mă vei repera
umil și stingher
printre părerile tale de rău
deja prea târzii
ca să ne mai dea cerul în aripi
dezlegarea migrației