Eu n-am avut onoarea sa stau mai aproape de cel mult 20m de maestrul Adrian Paunescu si nici nu l-am vazut decat in cel mult 2 concerte ale Cenaclului, la Navodari, pentru ca Adjudul tineretilor mele a fost ocolit de turnee, fiind un orasel prea mic din Vrancea. Insa nu stiu daca am ratat 2 sau 3 emisiuni ale Cenaclului la radio si tin minte ca dadeam volumul la maxim pentru a intra complet “pana la gat” in atmosfera. Onoarea este doar de a fi fost contemporan cu Adrian Paunescu dar …aici este doar meritul bunului Dumnezeu. Apoi a venit nefericitul accident pe care-l asteptau securistii pentru a inchide miscarea care devenise mult prea periculoasa pentru regim. A fost interzis, ca si cum n-ar fi putut restrictiona eventual doar turneele, au interzis tot ceea ce transmitea, toata frumusetea sentimentelor de mandrie nationala, iubire, unitate si libertate. Noi atunci aveam nevoie de sentimentul frumos national, melancolic, de poezie, de cultura si l-au inchis nepermis de nedrept. Am spus intotdeauna despre aceasta revolutie culturala numita Cenaclul Flacara, care n-ar fi existat fara Adrian Paunescu, ca Woodstock este incomparabil pera stramt nici prin amploarea fenomenului, nici prin durata lui, nici prin adevarurile spuse si insusite. De atunci nimeni si nimic n-a putut reface in inimile noastre aceste sentimente ciuntite.nici macar acele cateva zile de revolutie, de la 22 decembrie din care totusi n-au facut parte iubirea si toleranta.
Aţi spus c-a fost controversat şi nici nu vă cunosc măcar
Nu v-am văzut şi nici n-am auzit de voi
Ne-aţi implantat credinţa în zadar
Îmbălsămându-i demnitatea în noroi.
N-am înţeles de când credinţa unui om
Determină criteriul de valoare
Nu-i rodul bogăţia unui pom,
Un dar drumeţului să-i ţină de mâncare?
Voi nu puteţi pe el să-l îngropaţi de tot
Prieten, lui mereu i-a fost pămantul
Pasul lui prin ţară este şi va fi un clopot
Ce cheamă alături râul ramul şi românul.
El a stiut sa aprinda lumina frumusetii din noi asa cum nu a facut-o nimeni inainte. Poate ca un intamplator a plecat dintre noi acum. Poate ca plecarea lui e un semn san e intoarcem la valorile din noi, se ne iubim, sa fim uniti si sa fim liberi. Si daca intr-adevar ne respectam valorile ar trebui macar localitatile ticsite de istorie: Bucuresti, Alba Iulia, Tebea, Cluj, Iasi, Suceava…etc ar trebui sa aiba onoarea de a ridica macar o statuie impunatorului poet si sa-l numim poetul national al Romaniei cu tot respectul pentru Mihai Eminescu. A venit vremea ca Romania sa-si respecte si venereze inestimabilele valori. Ma gandeam ieri ce s-ar fi intamplat daca Adrian Paunescu se nastea in Spania…de pilda?
Maestre, ai grija de poporul tau acolo unde esti, stiu ca Dumnezeu te-a iertat, iarta-ne Doamne si pe noi cei care am ramas!
“Plangand m-am nascut pe-acest pamant
In timp ce voi m-ati asteptat razand
Si-am sa traiesc in asa fel, incat cand ma voi stinge
Razand sa-i parasesc pe cei ce ma veti plange”. (Adrian Paunescu)
