Imagini întrupate ale unor mâhniri, regrete, iluzii
pierdute prin timpuri,
s-au materializat luându-mă în braţe
înainte de culcare sau urmărindu-mă
în fiecare umbră a fiecărei secunde,
ca nişte demoni ai ciuntirii de sine.
Eu…
Tocmai am aprins ultima lumânare speranţei.
Presupun că odata cu trecerea timpului
va fi din ce în ce mai obscur,
din ce în ce mai frig
sau poate că va arde la fel ca şi cântecul păsării spin
dintr-o dată unic,
înainte de a fi strapunsă de cea mai lungă beznă.
Nu-i aşa că bălteşte tristeţea,
ca o mocirlă a nisipurilor mişcătoare
în care orice zvâcnire disperată
ar face loc şi mai mult adâncirii?
Dacă nu voiam să risc
să-ţi vezi cuvintele in derivă
ca un mesaj plutind într-o sticlă
pe o mare a liniştii, am înţeles că trebuie să ştii de ce.
E…doar un efect al unor cauze
ce se vor dizolvate de-a lungul anilor în uitare.
Mai departe e prea mult ochilor mei să vadă.
Fiecare cuvânt care-mi iese pe buze
are acelaşi iz urât mirositor
de sentimente stătute
într-o albie în care altădată curgea învolburată ura.
Şi Ea m-a învăţat să-i pun stavilă,
să acumulez destulă încât
urându-mă pe mine însumi
să nu mai pot iubi niciodată.

Aţi spus c-a fost controversat şi nici nu vă cunosc măcar
Nu v-am văzut şi nici n-am auzit de voi
Ne-aţi implantat credinţa în zadar
Îmbălsămându-i demnitatea în noroi.

N-am înţeles de când credinţa unui om
Determină criteriul de valoare
Nu-i rodul bogăţia unui pom,
Un dar drumeţului să-i ţină de mâncare?

Voi nu puteţi pe el să-l îngropaţi de tot
Prieten, lui mereu i-a fost pămantul
Pasul lui prin ţară este şi va fi un clopot
Ce cheamă alături râul ramul şi românul.

El a stiut sa aprinda lumina frumusetii din noi asa cum nu a facut-o nimeni inainte. Poate ca un intamplator a plecat dintre noi acum. Poate ca plecarea lui e un semn san e intoarcem la valorile din noi, se ne iubim, sa fim uniti si sa fim liberi. Si daca intr-adevar ne respectam valorile ar trebui macar localitatile ticsite de istorie: Bucuresti, Alba Iulia, Tebea, Cluj, Iasi, Suceava…etc ar trebui sa aiba onoarea de a ridica macar o statuie impunatorului poet si sa-l numim poetul national al Romaniei cu tot respectul pentru Mihai Eminescu. A venit vremea ca Romania sa-si respecte si venereze  inestimabilele valori.  Ma gandeam ieri ce s-ar fi intamplat daca Adrian Paunescu se nastea in Spania…de pilda?

Maestre, ai grija de poporul tau acolo unde esti, stiu ca Dumnezeu te-a iertat, iarta-ne Doamne si pe noi cei care am ramas!

“Plangand m-am nascut pe-acest pamant

In timp ce voi m-ati asteptat razand

Si-am sa traiesc in asa fel, incat cand ma voi stinge

Razand sa-i parasesc pe cei ce ma veti plange”. (Adrian Paunescu)

mereu ai prețuit pașii mai târziu decât noi,

iar pastelul rugii,

se poticnea alungat

în pragurile neprivirii tale.
nu știu dacă să mai sper
sau nu rămasului
în urma fricii de ieri,
o potcoavă de libertate cazonă.
aștept
să se decanteze altă zi,
acum nu mai pot hotărî nimic.
doar taci
și iartă-mă!

de-atâta lehamite
și Luna o să încuie noaptea
într-un vis ciung
și-o să plecăm acasă
braț la braț, doi somnambuli
pășind refuzați
sub zodia bunului rămas…

mâine dimineață va fi loc mai mult
în inimile voastre,
iubiți-vă.